Cu și fără mască. Poezii

Obiceiul venețian de a purta mască a fost secole la rând o adevărată modă, fără de care nu se putea concepe viața publică în perioada carnavalului. Mai concret spus, ceea ce se petrecea odinioară în Veneția, era un fel de Facebook modern al zilelor noastre.

Dar o mască de carnaval nu este singura modalitate de a acoperi ceva ce este mai mult sau mai puțin cunoscut altora, adică chipul purtătorului măștii. Cuvintele sunt cele mai perfecționate măști, care acoperă și, în același timp, descoperă infinite chipuri și realități.

Titlul actualului volum de poezii, Cu și fără mască, este o invitație adresată cititorului de a da la o parte masca din fața cuvintelor, pentru a putea descoperi realitățile din spatele lor.

În poeziile din acest volum veți avea surpriza să găsiți uneori chipuri care râd, alteori chipuri care plâng; uneori chipuri care vorbesc cu disperare, alteori chipuri care nu scot aproape niciun cuvânt. Dar surpriza cea mai mare va fi faptul că vă veți descoperi uneori pe voi înșivă în spatele măștilor. Să nu fiți prea exigenți cu aceste chipuri. Chipurile noastre, ale tuturora, formează realitatea vieții umane cu tot ceea ce trăim, experimentăm, cu speranțe și deziluzii, cu acceptarea și refuzul compromisului, dar, mai presus de toate, cu mii de frumuseți puse la dispoziția noastră. Pe acestea trebuie să avem puterea să le descoperim și înțelepciunea să le percepem forța dătătoare de viață.

Autorul