Polifonii sacre pentru liturgia catolică

Vorbind despre rolul muzicii sacre în liturgia Bisericii, Conciliul al II-lea din Vatican se exprimă astfel în Constituţia despre liturgie Sacrosanctum Concilium: „Tradiţia muzicală a Bisericii universale constituie o comoară de o valoare inestimabilă şi ea are întâietate asupra altor expresii ale artei; cântul sacru constituie o parte necesară şi integrantă a liturgiei catolice. Desigur, cântul sacru a fost proslăvit atât de Sfânta Scriptură, cât şi de sfinţii părinţi şi de pontifii romani care în vremea din urmă, începând cu papa Pius al X-lea, au subliniat cu tărie funcţia de slujire a muzicii sacre în serviciul divin. De aceea muzica sacră va fi cu atât mai sfântă cu cât va fi mai strâns legată de acţiunea liturgică, fie exprimând mai plăcut rugăciunea sau favorizând unitatea, fie contribuind la o mai mare solemnitate a riturilor sacre” (nr. 112).

Acest îndemn al Conciliului a fost preluat de părintele Florin Spătariu, profesor de muzică sacră la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi dirijor al Corului Mare al catedralei din Iaşi, care, prin volumul Polifonii sacre pentru liturgia catolică, intenţionează să contribuie la îmbogăţirea repertoriului de muzică sacră liturgică, aşa cum mărturiseşte el însuşi în introducerea cărţii: „Trecute prin laboratorul muzical al Corului Mare al catedralei catolice din Iaşi, inspirate şi meşteşugite în momente de tăcere sau de tumultum sufletesc, dorite mereu în slujba muzicii sacre de calitate şi filtrate prin solul ştiinţei muzicale, lucrările din acest volum sunt dăruite corurilor mixte doritoare de muzică sacră de factură catolică”.

Partiturile din Polifonii sacre pentru liturgia catolică sunt structurate în două părţi; prima parte conţine diverse compoziţii şi armonizări ale autorului; partea a doua, în schimb, cuprinde imnuri corale construite pe baza unor texte ale părintelui Claudiu Dumea, traducere şi prelucrare ale imnurilor din Liturgia Orelor şi publicate în volumul Jubilate Deo. „Din punct de vedere al construcţiei muzicale, unele pagini se dezvoltă preponderent armonic, altele sub forma unor mici imitaţii polifonice. Acompaniamentul instrumental este rezervat orgii clasice şi apare, fie sub forma dublării vocilor corale, fie sub forma unui acompaniament diferit de mersul vocilor din cor”.

Ştefan Tamaş