Tereza de Calcutta, creionul lui Dumnezeu

Maica Tereza de Calcutta, albaneza Agnes Bojaxhiu, a devenit protagonista universală a carităţii creştine. La optsprezece ani a intrat în ordinul irlandez al Sfintei Fecioare de la Loreto, cu o chemare misionară precisă. Trimisă în India, timp de aproape 20 de ani a predat geografie şi catehism domnişoarelor de familie bună la colegiul din Entally, Calcutta.
Dar când a auzit strigătul celor din urmă, ca „o vocaţie în vocaţie”, nu a ezitat să facă marele salt. A lăsat la o parte comoditatea şi protecţia din mănăstire pentru a îmbrăca sariul indiencelor din ultima castă şi a-i ajuta pe cei mai săraci dintre săraci. Dincolo de ziduri, pe străzi şi în periferiile lumii, descoperă chipul lui Cristos în muribunzi, în leproşi, în bolnavii de SIDA, în copiii abandonaţi, în fiinţele umane singure şi disperate. Defineşte munca sa drept „iubire în acţiune”, „ceva frumos pentru Dumnezeu”.
Propovăduieşte forţa rugăciunii: „Cel mai important lucru e să te rogi, să te rogi, să te rogi”. Este o mistică, o contemplativă. În capelele misionarelor Carităţii, lângă crucifix, apare mereu o frază: „Mi-e sete”. Cuvintele lui Isus de pe cruce sunt manifestul ei.