Umilința lui Dumnezeu

În lucrarea Umilinţa lui Dumnezeu, părintele iezuit François Varillon vorbeşte despre umilință și scrie această scurtă reflecţie avânt ferma convingere că este o trăsătură a lui Dumnezeu. El spune că „atunci când mă rog, mă adresez unuia mai umil decât mine; când eu îmi mărturisesc păcatul, îi cer iertare unuia mai umil decât mine; dacă Dumnezeu nu ar fi umil, eu aş ezita să-i spun iubire infinită”.

Lucrarea apare în limba română graţie traducerii realizate de dl. Andrei Adam-Motyka din originalul francez, L’humilité de Dieu” (Paris 1974). Cu toate că au trecut patruzeci de ani de la prima ediţie a acestei opere, ea nu-și pierde actualitatea. Este structurată în trei părţi şi are ca temă un gând al lui Meister Eckhart, pus drept cheie de lectură la începutul operei: „Virtutea care poartă numele de umilinţă este înrădăcinată în profunzimea divinităţii”.

Prima parte, „A-l demonstra pe Dumnezeu”, este o introducere la întregul discurs al autorului. Concepţia sa cu privire la această temă provine din experienţa spirituală proprie, fiind totodată şi rodul unei îndelungate şi susţinute munci de cunoaştere şi aprofundare a marilor mistici şi a marilor poeţi. Cu toate acestea, abordarea sa integrează şi raţionalitatea teologiei dogmatice, ca o modalitate de deschidere faţă de acest grandios mister, şi nu ca o reducere sau o voalare a lui.

A doua parte, „Intensitate de umilinţă”, este „inima” operei. Varillon, plecând de la principiul, „Dacă Dumnezeu este iubire, este umil”, aprofundează acest mister, jonglând cu cele două concepte și ajungând la concluzia că umilinţa omului nu este altceva decât o participare la umilinţa lui Dumnezeu. Creatorul singur este umil; omul nu este astfel, decât în măsura în care îşi recunoaşte propria neputinţă de a fi.

A treia parte, „Transfigurare a unei înjosiri”, are ca figură centrală cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Isus Cristos. „Umilinţa lui Dumnezeu este modul său de a fi; cea a lui Isus, la fel”, afirmă autorul.