Ca nimic să nu se piardă. Poezii

La Editura „Sapientia” a apărut cartea: Ca nimic să nu se piardă. Poezii, scrisă de Florin Spatariu. Cartea apare în formatul 14×20 și are 82 pagini.

Într-un discurs ţinut în Parlamentul german în anul 2024, Sahra Wagenknecht, o personalitate apreciată de latura intelectuală a societăţii şi a scenei politice germane, spunea următoarele cuvinte, în contextul unei tematici legate de acceptarea imigranţilor: Una dintre cele mai mari slăbiciuni şi nevoi ale fiinţei umane, factor determinant al existenţei sale, este dorinţa de a fi iubit şi apreciat, nu doar acceptat şi tolerat (Klaus Rüdiger Mai, Die Kommunistin, 2024).

Adevărul de necontestat din afirmaţia de mai sus îi confirmă cititorului şi ascultătorului realitatea cu care se confruntă zi de zi, în orice ipostază şi în orice condiţie socială dată: faptul acceptării şi al refuzului. Vieţuirea şi con-vieţuirea se află într-o permanentă pendulare, fenomen care plasează fiinţa umană într-un context politic, social, profesional şi familial, determinant pentru devenirea sau anihilarea sa.

Volumul de faţă, intitulat Ca nimic să nu se piardă – în mod simbolic alcătuit din 33 de poezii -, este o înlănţuire de tematici în care se regăseşte dualismul realism-fabulaţie, concret-iluzoriu, accept-refuz, istorie-ficţiune, împlinire-frustrare, ironie-seriozitate. Altfel spus, poeziile din acest volum sunt într-un continuu şpagat între a fi acceptat şi a nu fi acceptat, între a subscrie unei idei şi a contesta o idee sau o dogmă.

Îmi doresc ca cititorul să parcurgă acest volum cu atitudinea sinceră de a fi purtat de cuvinte, idei şi tematici, în timp ce poate decide acceptarea sau refuzul lor. Dar, mai presus de toate, îmi doresc ca paginile acestui volum să fie citite sine ira et studio, fiecare lăsându-şi spiritul să aleagă liber ceea ce-i este de folos, ceea ce poate lua cu sine sau nu.

Florin Spatariu