Dumnezeul cel viu și adevărat. Misterul Preasfintei Treimi

Preasfânta Treime este primul adevăr al credinței creștine, întrucât face referință la Dumnezeu în El însuși și este fundament și izvor al tuturor celorlalte adevăruri de credință (cf. CBC 234). Este „teologia” prin excelență, principiul unic din care izvorăște întreaga „oikonomia”. Botezul este conferit cu o formulă trinitară, vechile simboluri de credință au mereu o structură trinitară. Formulele triadice pe care le găsim în Noul Testament, începând de la formula baptismală (cf. Mt 28,19; și 2Cor 13,13; Gal 4,6; 1Cor 12,4-7), sunt rezumate a ceea ce se găsește într-un mod explicit sau implicit în tot Noul Testament. Într-adevăr, revelația Dumnezeului unu și întreit are loc în mod primar în viața lui Isus. În primul rând, El vorbește despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, îl invocă așa; acesta este numele lui Dumnezeu pe care El l-a revelat discipolilor Săi (cf. In 17,6). În mod similar, Dumnezeu însuși îl numește pe Isus Fiul Său iubit (cf. Mc 1,11par.; 9,6 par.); Isus se prezintă discipolilor Săi ca Fiul, unicul care îl poate face cunoscut pe Tatăl (cf. Mt 11,25-27; Lc 10,21-22). „Fiul” este modul cel mai frecvent cu care Evanghelia a patra îl desemnează pe Isus.