În prima parte, autorul analizează aspecte privind ateismul, socialismul şi renaşterea religioasă. Vorbind despre ateism, autorul îl consideră drept „o adevărată calamitate încă şi astăzi resimţită de mulţi” şi care „a pătruns în întreaga societate: în administraţie şi politică, ştiinţă şi arte, în palatele celor bogaţi ca şi în colibele celor săraci…”. Mai mult decât atât, ateismul se prezintă ca fiind „mama social-democraţiei, mai ales a învăţăturilor sale distructive”. După o analiză a problemelor puse de „asociaţii cultuale” în Franţa, sunt expuse câteva semne al renaşterii religioase în timpurile recente, ca şi situaţia tristă în care a ajuns omul, aceea de a lupta împotriva lui Dumnezeu, din cauza „lipsei de orientare pe tărâm religios”, a indiferenţei faţă de aspectele supranaturale, a refuzului de a vedea strânsa legătură dintre credinţă şi raţiune etc.
Trecând în „sfera teologiei teoretice”, autorul cărţii analizează pe larg problema jurământului antimodernist, iar apoi prezintă ravagiile produse de teologia liberală.
Intrând în „sfera teologiei practice”, în cea de-a treia parte a cărţii sunt expuse o serie de aspecte privind sensul vieţii şi suferinţa, idealul moral creştin şi budist, cauzele crizei morale etc., iar ultimele pagini prezintă amănunte legate de activitatea pastorală desfăşurată în diverse locuri şi situaţii.
Emanuel Imbrea
Recenzii
Nu există recenzii până acum.