În cartea Înțelepciunea calmă profesorul Nemoianu ne invită să descoperim fenomenologic componentele înțelepciunii sau ale inteligenței contemplative. După părerea domniei sale, edificiul spiritual al înțelepciunii se bazează pe următoarele coloane: pe primul loc se află libertatea, dreptul divin acordat omului prin creație de a-și alege soarta; ar urma îndată cumpătarea, adică moderația în afirmații și purtări; ar fi apoi singularitatea, refuzul de a judeca lucrurile și oamenii din punct de vedere al categoriei sau al categoriilor la care participă; de asemenea, înțelepciunea implică conștiința faptului că omul este imperfect, neliniștit, năzuitor și muritor, dar și tăcerea, speranța, demnitatea, altfel spus, lucruri mai înalte ca viața însăși.
Deși titlul este inofensiv și te invită la relaxare, Înțelepciunea calmă se citește cu sufletul la gură. Sunt convins că dialogurile lui Lazu cu Nemoianu vor da de gândit: în primul rând, studenților și profesorilor care studiază științele umaniste, apoi, teologilor laici și clerici și, în sfârșit, publicului larg, fiindcă în spatele gândurilor și ideilor pe care le conțin se află un om împlinit profesional și spiritual, un om care îmbină armonios inteligența practică și cea teoretică, rațiunea și credința. Vor da de gândit, fiindcă timpurile în care trăim au nevoie nu atât de maeștri, cât, mai ales, de martori.
W. Dancă
Recenzii
Nu există recenzii până acum.