Cartea descrie cum copila unui cărbunar, alergând prin pădure după capre, a dat de o doamnă cu doi copii, a anunţat pe oamenii din sat, care au venit şi i-au luat, pentru a le da adăpost. La Paşti, doamna a făcut ouă roşii, ceea ce nu era cunoscut prin partea locului, şi a organizat o serbare pentru toţi copiii din sat. Astfel ea a câştigat simpatia tuturor. Doamna era soţia unui conte, care se războia cu un alt conte. Cărbunarii îi aduseră vestea că, într-o noapte, au trecut pe la colibele lor din pădure mai mulţi oşteni. Ea, bănuind că ar fi din oastea duşmană cu care se războia soţul ei, i-a rugat să nu o trădeze. Nici pe copii nu-i mai lăsa pe afară, de teamă să nu fie descoperiţi. Ieşea doar cu ei la plimbare la o biserică părăsită din pădure. Într-o zi, pe când era cu copiii în pădure, a apărut un om necunoscut. Era însuşi soţul ei, mascat. El îi aduse vestea că soţul ei a ieşit învingător şi că o căuta. Ea nu l-a recunoscut că era chiar el în persoană; totuşi, când a auzit îmbucurătoarea veste, a pus copiii să se roage rugăciunea pe care o recitau zilnic pentru întoarcerea tatălui lor. El, auzind-o, nu şi-a mai putut stăpâni lacrimile şi s-a prezentat, aruncând de pe el pelerina şi dându-şi jos barba. Cum a aflat el unde era ascunsă ea şi cu copiii, este foarte frumos descris în carte.
Pr. Cornel Cadar
Recenzii
Nu există recenzii până acum.