Reflecţia din paginile acestui instrument pastoral care expune Parabolele milostivirii va fi o lectură provocatoare. De fapt, a intra în parabole nu înseamnă numai a avea o înţelegere a învăţăturii care reiese, ci, mai ales, ajută la recunoaşterea propriului rol în cadrul relatării. Probabil că nimic ca parabolele nu-l implică pe cititor să perceapă dimensiunea existenţială care transpare în ele şi să se lase condus de mână spre schimbarea vieţii.
Papa Francisc, în Misericordiae vultus, invită să se perceapă marele mesaj conţinut în parabole, atunci când afirmă:
„În parabolele dedicate milostivirii, Isus revelează natura lui Dumnezeu ca aceea a unui Tată care nu se lasă niciodată învins până când nu a risipit păcatul şi nu a învins refuzul, cu compătimirea şi milostivirea. Cunoaştem aceste parabole, trei în mod deosebit: cea a oii rătăcite şi a monedei pierdute şi cea a tatălui şi a celor doi fii (cf. Lc 15,1-32). În aceste parabole, Dumnezeu este prezentat mereu ca plin de bucurie, mai ales atunci când iartă. În ele găsim nucleul evangheliei şi al credinţei noastre, pentru că milostivirea este prezentată ca puterea care învinge totul, care umple inima de iubire şi care consolează cu iertarea” (MV 9).
Rino Fisichella
Recenzii
Nu există recenzii până acum.