Din Premisă:
Această instrucțiune, care prin intermediul episcopilor se adresează preoților parohi și confraților lor colaboratori în „cura animarum”, se inserează într-un amplu context de reflecție început deja de câțiva ani. Cu îndreptarele pentru slujirea și viața preoților și a diaconilor permanenți, cu instrucțiunea interdicasterială Ecclesiae de mysterio și cu scrisoarea circulară Preotul, învățător al cuvântului, ministru al sacramentelor și păstor al comunității, s-a mers pe urmele documentelor Conciliului Vatican II, în special Lumen gentium și Presbyterorum ordinis, ale Catehismului Bisericii Catolice, ale Codului de drept canonic și ale magisteriului neîntrerupt.
Concret, documentul stă în cadrul marelui curent misionar al lui duc in altum, care marchează opera indispensabilă de nouă evanghelizare din cel de-al treilea mileniu creștin. Iată de ce, având în vedere multele cereri venite din consultarea făcută la nivel mondial, s-a găsit ocazia de a repropune o parte doctrinară care să ofere elemente pentru a reflecta asupra acelor valori teologice fundamentale care stimulează la misiune și care, uneori, sunt umbrite. De asemenea, s-a căutat să se scoată în evidență relația dintre dimensiunea ecleziologico-pneumatologică, ce ajunge la esența slujirii preoțești, și dimensiunea ecleziologică, ce ajută la înțelegerea semnificației funcției sale specifice.
Cu această instrucțiune s-a voit să se dea o atenție deosebită și afectuoasă preoților care dețin funcția prețioasă de parohi și care, adesea cu nenumărate greutăți, sunt în mod constant în mijlocul mulțimii. Tocmai această poziție, pe cât de prețioasă pe atât de delicată, oferă ocazia de a aborda cu mai mare claritate diferența esențială și vitală dintre preoția comună și preoția primită prin hirotonire, pentru a face să iasă în evidență așa cum se cuvine identitatea preoților și dimensiunea sacramentală esențială a slujirii primite prin hirotonire.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.